1. Care sunt principalele avantaje pe care le-ar putea avea România dacă ar reuși redresarea Companiei Naționale a Uraniului? Există o strategie comună a instituțiilor statului român, implicate în acest proiect, sau ne aflăm în stadiul de deziderat? 

Compania Națională a Uraniului (“CNU”) este o parte esențială în menținerea lanțului de combustibil la nivel național. De altfel, programul nuclear românesc a fost inițiat pornind de la premisa autosuficienței pe tot ciclul nuclear: combustibil, înțeles ca materie primă, pentru că efectiv fasciculele de combustibil sunt fabricate de Nuclearelectrica, apa grea ca agent de răcire, operare, managementul deșeurilor radioactive și dezafectarea unităților nucleare la sfârșitul duratei de viață inițială sau extinsă.

Factorii și condițiile care au dus la situația actuală a doi dintre furnizorii esențiali de materie primă (CNU și RAAN) sunt istorice, provin dintr-un management și o gestionare necorespunzătoare a riscurilor, necorelate cu nevoile pieței și neadaptate la competitivitate. Vorbim despre lipsa de investiții în general, și în noi exploatări, în particular. Un furnizor de materie primă cum este CNU, trebuia să fi avut o astfel de strategie, în așa fel încât să-i permită dezvoltarea, dar şi să mențină cel puțin, singurul client semnificativ: NUCLEARELECTRICA. Aceste probleme s-au acumulat în timp, necontrolat, și au ajuns imposibil de gestionat într-o perioadă foarte scurtă, ulterior controlului și măsurilor dispuse de Curtea de Conturi. Măsura imediată, cea de supraviețuire, adoptată de CNU a fost să crească prețul din contractul încheiat în condiții clare cu Nuclearelectrica, mult peste prețul de piață, Nuclearelectrica nemaiavând posibilitatea legală și financiară de a continua să achiziționeze materie primă la un astfel de preț. Din poziția de Președinte al CA Nuclearelectrica, înțeleg foarte bine răspunsul legal al companiei, imperativul asigurării de materie primă pentru operarea în siguranță a reactoarelor nucleare și a continuității producției atât a FCN Pitești cât și a CNE Cernavodă. În calitate de Secretar de Stat, înţeleg de asemenea, necesitatea redresării CNU, dincolo de acordarea unor ajutoare de stat pe termen scurt. Gândim strategii de redresare pentru CNU în aşa fel încât CNU să nu ajungă în situaţia RAAN, iar Nuclearelectrica să nu fie acuzată de ceva ce nu poate controla. Relaţia comercială dintre cele două entităţi trebuie să aibă la bază principii economice legale şi de piaţă. CNU are nevoie de dezvoltare şi creşterea competitivităţii, SNN are nevoie de stabilitate şi gestionarea corespunzătoare a riscurilor.

De altfel, SNN a propus măsuri care să vină în sprijinul CNU. Le vom analiza.

2. Care sunt măsurile de impact pe care CA al Nuclearectrica le poate adopta, în vederea susținerii producătorilor români și care sunt principalele situații dificile cu care aceștia se confruntă? 

Conform legislației aplicabile și standardelor de guvernanţă corporativă, măsurile pe care CAul SNN le poate adopta și implementa, țin exclusiv de activitatea de bază și de activitățile conexe ale Nuclearelectrica. Nuclearelectrica are o strategie de dezvoltare pe termen lung pentru care are nevoie de o industrie orizontală dezvoltată, cu specialiști, competitivă ca să asigurăm nivelul calitativ corespunzător unui producător nuclear.

Dar, Nuclearelectrica, în calitate de entitate economică, nu poate adopta măsuri sau decizii pentru alte entități ale statului, indiferent de situația în care se află. Toate aceste decizii și măsuri sunt prerogativul instituțiilor statului român. În schimb, cred că România are nevoie în prezent de o legislație care să se adreseze în principal specificului NUCLEARELECTRICA, Strategia de dezvoltare Interviu cu Domnul Robert-Iulian Tudorache Secretar de Stat Ministerul Energiei Președinte Nuclearelectrica 7 industriei nucleare pentru a permite operatorului respectarea normelor și standardelor internaționale în programele de mentenanța și achiziții fără întârzieri și/sau costuri suplimentare. Beneficiari în această situație ar fi și industria nucleară orizontală fără a încălca legislația aplicabilă, cu respectarea principiilor competitivității, transparenței și utilizării eficiente a fondurilor publice. Ne dorim armonizarea și adaptarea la condițiile de bună practică de la nivel internațional, nu practici anti-concurențiale care să cauzeze mai multe probleme decât rezolvă.

3. Care sunt principalele obiective pe care le aveți?

Deşi mandatul actualului Consiliu de Administraţie este unul provizoriu, îmi doresc să creăm un flux decizional operativ între companie şi autorităţi astfel încât proiectele majore ale companiei să nu înregistreze întârzieri şi creşteri asociate de costuri. Ne vom concentra pe proiectul retehnologizării, proiect început de SNN încă din anul 2014. Suntem în etapa de analize tehnice ale componentelor de sistem, practic se evaluează starea fizică a fiecărui echipament. Aceste analize ne vor da informaţii exacte cu privire la costuri şi graficul opririi efective pentru retubare. Datele actuale sunt estimări, Nuclearelectrica utilizând date similare ale altor unităţi nucleare care au trecut prin procesul de retehnologizare, iar numărul acestora este redus. Sigur că asociat acestor analize tehnice, discutăm şi de un studiu de fezabilitate care ne va permite să ştim exact costul proiectului şi structura de finanţare. Modelul avut în vedere de companie este unul de tipul surse interne-împrumuturi. De asemenea, ne dorim un proces mai accelerat al negocierilor pentru realizarea Proiectului Unităţilor 3 şi 4. Sperăm să definitivăm ultima etapă a procedurii de selecţie şi să înfiinţăm noua companie de proiect pentru a intra cât mai repede în perioada de activităţi premergătoare construcţiei efective a unităţilor nucleare. Activităţile aferente acestei perioade pre-proiect vor avea o durată estimată de 2-3 ani. Sigur că dincolo de aceste proiecte de investiţii există activităţi curente care ţin de dezvoltarea companiei şi care ţin de responsabilităţile CA.

4. Referitor la Reactoarele 3 și 4, care este stadiul negocierilor, și care sunt așteptările inclusiv ca și orizont de timp? 

În urma rundei de negocieri finalizată pe 20 decembrie 2016 o serie de aspecte au rămas în divergenţă. Unele dintre aspectele rămase în divergenţă se impun a fi clarificate la nivelul Guvernului României. În data de 22 decembrie 2016 Ministerul Energiei a transmis o scrisoare către CGN prin care s-a reiterat că mandatul de negociere al Comisiei de negociere asupra Documentelor Investiţiei (Acordul Investitorilor şi Actul Constitutiv al Societăţii de proiect) a expirat pe data de 20 decembrie 2016, conform aprobării Guvernului României şi AGA SNN şi având în vedere complexitatea proiectului şi angajamentul Statului român pe termen lung, abordarea cea mai corectă este să se permită noului guvern efectuarea unei analize privind deciziile în ceea ce priveşte rezultatul negocierilor şi paşii de urmat. Urmare a unor acţiuni premergătoare, Ministerul Energiei a transmis în data de 15 martie 2017, pe traseul de avizare Memorandumul cu tema ”Continuarea negocierilor asupra Documentelor Investiţiei privind dezvoltarea, construirea, operarea şi dezafectarea Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă cu compania chineză CGN, aprobarea mandatului de negociere revizuit asupra Documentelor de Investiţie privind dezvoltarea, construirea, operarea şi dezafectarea Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă şi aprobarea mandatului iniţial de negociere al Comisiei de negociere referitor la Acordul de sprijin/ Actul de angajament” la Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Afacerilor Externe. Ministerul Economiei a avizat memorandumul, iar Ministerul Finanţelor Publice a transmis (în 24 aprilie 2017) observaţii, în urma cărora a fost înaintată către Guvernul României o notă, în baza căreia urmează ca, sub coordonarea Secretariatului General al Guvernului, să fie derulate cel puţin următoarele acţiuni:

– Discuţii între reprezentanţii decizionali din cadrul Ministerului Energiei şi Ministerul Finanţelor Publice în vederea clarificării, în cel mai scurt timp, la nivel tehnic, a aspectelor ridicate de către Ministerul Finanţelor Publice referitor la Proiectul Unităţile 3 şi 4 CNE Cernavodă, în vederea deblocării semnării Memorandumului care permite reluarea negocierilor cu partenerul chinez;

– Constituirea unui grup tehnic de lucru, format din specialişti, fără a se limita la specialişti din cadrul Ministerului Energiei şi Ministerului Finanţelor Publice, în vederea elaborării documentaţiei necesare prezentării INS şi Eurostat;

– Anterior transmiterii, documentaţia va fi supusă analizei şi deciziei conducerii celor două ministere, precum şi Comisiei Interministeriale pentru Proiectul Unităţile 3 şi 4 CNE Cernavodă. Secretariatul General al Guvernului a fost informat privind Nota menţionată mai sus. În perioada următoare se vor depune eforturile necesare pentru deblocarea situaţiei existente.

5. Care sunt cele mai mari provocări pentru Nuclearelectrica și în ce măsură pot fi depășite? 

În mod cert, cea mai mare provocare pentru Nuclearelectrica, producător în bandă, participant şi nu formator de piaţă, cu nevoie mare de predictibilitate a vânzărilor, vine din contextul de piaţă. Un producător cum este Nuclearelectrica, în vederea optimizării veniturilor din vânzări, are nevoie să vândă pe piaţa forward. Scăderea accentuată a preţurilor din ultimii ani, cuplată cu volatilitatea preţului pe piaţa spot şi creşterea cotei acestui segment de piaţă până la 50%, a determinat scăderea apetitului traderilor pentru contracte pe segmentul forward. Dacă înainte de 2013, SNN încheia un număr redus de contracte pe termen lung, în ultimii ani piaţa a impus încheierea de contracte pe perioade foarte scurte de timp, la preţuri mici.

Apreciez că este necesară o implicare a autorităţilor statului în zona de reglementare şi legislaţie primară.

Producătorii români trebuie să beneficieze de piaţă într-un mod echitabil, într-un climat puternic competitiv care să testeze capacitatea şi strategia de vânzări a acestora, dar din nou, echitabil din punct de vedere al resurselor. De asemenea, strategic ne dorim ca România să devină hub regional şi avem resursele, însă trebuie să creăm şi condiţiile, aşadar trebuie să eliminăm interdicţia de export, pentru că altfel vom plasa producătorii români pe o poziţie inferioară competitorilor lor din regiune. În plus, cred că flexibilizarea mecanismelor şi platformelor de tranzacţionare este necesară. Cu cât un producător are acces mai facil, cu atât îşi poate fructifică mai bine producţia.

Diversificarea a fost în acest context dificil de piaţă o idee la care compania nu a renunţat. SNN are analize cu privire la posibilitatea utilizării licenţei de furnizare, dar în prezent, există legislaţie care nu permite unui producător care deţine şi licenţă de furnizare să facă efectiv furnizare. Trebuie corectat şi acest aspect.

Am mai spus şi repet, un producător nuclear are nevoie de adoptarea sau armonizarea legislaţiei achiziţiilor publice prin adaptare la specificul industriei nucleare în aşa fel încât să permită operatorului de centrale nucleare derularea de proceduri de achiziţie care să adreseze primordial factorilor timp, necesitate şi calitate. Procesele şi activităţile dintr-o centrală nucleară şi o fabrică de combustibil nuclear, deşi preventive că mod de operare şi organizare, nu pot fi oprite şi întârziate pentru că există neconcordanţe legislative. Statele care deţin şi operează unităţi nucleare au o astfel de armonizare legislativă. Începem să ne confruntăm cu problema migrării personalului înalt calificat.

Trebuie să avem pârghii să-l menţinem în ţară. Şi aici intervine rolul statului şi posibil tot printr-o modificare legislativă a criteriilor de acordare de măriri salariale dincolo de productivitate, pentru că la SNN productivitatea nu poate creşte din simple considerente tehnice: reactoarele au o anumită capacitate instalată. În concluzie, cred cu tărie că România trebuie să își păstreze ciclul nuclear integrat, de la extracția minereului de uraniu, la generarea de electricitate pe baza acestui combustibil. Păstrarea acestui ciclu integrat este una dintre dificutățile pe care le avem de gestionat.

 

”În concluzie, cred cu tărie că România trebuie să își păstreze ciclul nuclear integrat, de la extracția minereului de uraniu, la generarea de electricitate pe baza acestui combustibil. Păstrarea acestui ciclu integrat este una dintre dificutățile pe care le avem de gestionat.”