Autor: Cristian David, Președinte al Institutului pentru Libertate și Democrație 

Regenerarea urbană este abordarea inteligentă pentru renașterea orașelor și a comunităților sale. Cred că abordarea acestui subiect este mai mult decât potrivită în contextul apropiatei perspective de implementare a Planului Național de Redresare și Reziliență, putând astfel canaliza o bună parte a fondurilor U.E. către comunități. Pentru ca acești bani să fie utilizați într-o manieră eficientă pentru creșterea nivelului de trai este nevoie de viziune de transformare dinamică, planificare urbană extinsă în plan teritorial  și o abordare integrată și etapizată a proiectelor.

Dinamica demografică, principal factor dinamic al dezvoltării comunitare

Dinamica demografică este principalul factor de impact asupra dezvoltării urbane din România. Pe de-o parte ne confruntăm cu migrația istorică de la sat la oraș, din mediul rural în mediul urban, iar pe de altă parte se adaugă efectul mobilității forței de muncă intracomunitare care a generat un flux masiv de migrație din România spre alte state membre ale Uniunii Europene. Efectele însumate ale celor două procese dinamice se regăsesc în realitatea unei depopulări accelerate a mediului rural, deja supus presiunii fenomenului de îmbătrânire a populației rurale. Pe de altă parte, mediul urban înregistrează o creștere demografică semnificativă, acționând ca un veritabil magnet pentru cei care doresc să valorifice oportunitățile de muncă și educație oferite de marile concentrări umane. Această realitate socio-demografică trebuie să conducă la o reconfigurare rapidă a structurii administrativ-teritoriale, orice întârziere conducând la creșterea costurilor de transformare și adaptare a noilor comunități urbane și rurale.

Restructurarea economică a consacrat supremația marilor orașe  

Structura economică înainte de anul 1989 încerca o formă de echilibrare între mediul rural și urban. După 1990, atenția s-a concentrat spre marile aglomerări urbane, care au înregistrat o creștere expansivă a mediului de afaceri, fie că vorbim de comerț, servicii sau producție industrială bazată pe forță de muncă înalt calificată. Este important de știut că 75% dintre veniturile firmelor private vin din cele opt mari centre urbane, transformate azi în opt poli de dezvoltare economică ai României. Acest lucru determină și o altă structură socială, întrucât observăm o dezvoltare orientată pe axul academic, orașele cu o pondere importantă a activității universitare devenind centre de atracție pentru cei care doresc să beneficieze de oportunitățile de educație de calitate.

Serviciile publice și viața socială determină alegerea locului de trai

O bună parte a populației se orientează către o viață în mediul urban, această alegere fiind în mare măsură determinată de accesul și calitatea serviciilor publice de sănătate și educație, având în vedere simpla constatare că diferența dintre oraș și sat este tot mai accentuată. Chiar dacă pe perioada pandemiei am asistat la o inversare de poli, în așa fel încât o bună parte a populației se orienta către o viață în mediul rural, atractiv din punct de vedere al spațiului și al siguranței sanitare, din punctul de vedere al calității serviciilor comunitare, infrastructura acestora nu este deocamdată suficient de dezvoltată pentru a genera un flux constant dinspre orașe spre sate. În plus, trebuie avută în vedere dependența tot mai mare față de oferta socială din ce în ce mai generoasă a marilor orașe pentru desfășurarea activitățile sociale și de petrecere a timpului liber. 

Transformarea zonelor istorice sau industriale în centre de interes comunitar

În contextul actualei transformări si dezvoltări urbanistice a marilor orașe, una dintre marile provocări este reprezentată de redescoperirea și valorificarea patrimoniului istoric și de transformare a zonelor industriale din perioada comunistă. Conversia ansamblurilor de clădiri istorice sau industriale și ecologizare, precum și revalorificarea fostelor terenuri industriale, în multe cazuri subexploatate sau abandonate, necesită o abordare complexă, multidisciplinară, care trebuie să analizeze atât nevoile orașului din punct de vedere urbanistic, cât și din punct de vedere economic, social și cultural. Practic este necesară mai întâi identificarea celor mai bune soluții de reconversie funcțională, apoi consolidarea, renovarea sau reamenajarea acestor obiective pentru ca, în final, acestea să fie introduse în patrimonial economico-social sau istorico-cultural ca repere de interes comunitar. Este nevoie de un demers integrator, care să aducă împreună efortul conjugat al administrației locale și a mediului de afaceri pentru a transforma aceste zone în centre de interes comunitar, generând astfel noi motoare de dezvoltare urbană.

Crearea noilor comunități creativ-inteligente

Noua societate digitală oferă fiecărui individ libertatea și posibilitatea de a alege inteligent ce este mai bine pentru el, având în vedere mai multe considerente precum nevoia de servicii publice de calitate, accesul la sănătate sau la educație, oportunitatea unui loc de muncă mai bine plătit sau perspectiva unei cariere administrative sau academice. Reuniunea acestor așteptări individuale creează premisele coagulării unor comunități creativ-inteligente care vor determina o reacție de răspuns pe măsura acestor așteptări din partea autorităților locale. Așadar, există o relație de natură simbiotică între administrație și comunitate, în care comunitatea oferă autorităților, în egală măsură, agenda nevoilor sale precum și energia sa organică, în timp ce autoritățile transpun această agendă în programe de dezvoltare locală, oferind fondurile și resursele administrative necesare  nevoilor comunitare. Această presiune pozitivă care vine din zona comunitară trebuie să aibă la bază o relație de comunicare, dialog și parteneriat între toți actorii sociali implicați, anume comunitatea, administrația și mediul de afaceri. Astfel, înțelegând faptul că transformarea și regenerarea urbană sunt procese care au nevoie de un timp mai mare de realizare, este nevoie să se pornească de la o bună înțelegere a nevoilor comunitații, de o planificare administrativă riguroasă și de un efort conjugat al resurselor administrative și comunitare.