Sorin Mihai Cîmpeanu, Ministrul Educației: În PNRR avem 3,6 miliarde de euro sub tutela România Educată și 330 de milioane euro doar pentru învățământul dual
Videoconferința Bursa: ”Educație: învățătură, digitalizare, sănătate”
Organizator: BURSA, Partener suport: Asociația Română pentru Smart City
Sorin Mihai Cîmpeanu, Ministrul Educației: Una dintre principalele probleme ale sistemului de educație din toată lumea a fost viteza de dezoltare mai redusă în raport cu viteza de dezvoltare tehnologică și de transformare a societăților. Sistemele de educație sunt cele mai mari sisteme publice în orice stat din această lume. Pe de altă parte, sistemele de educație stau la baza tuturor lucrurilor, pentru că nici securitate sanitară nu putem avea fără educație, fără personalul medical educat și format în acest domeniu. Sunt și alte domenii în care nu putem sa ne imaginăm dezvoltare, nici măcar prosperitate nu putem spune că am putea avea în absența educației. Nici un sistem de educație din această lume nu a fost pregătit pentru a face față provocărilor generate de această criză sanitară, chiar și acele sisteme de educație către care ne uităm cu admirație nu au fost pregătite pentru acest moment. De ce? Pentru că sintetizând, pentru digitalizarea educației este nevoie de 5 componente:
-
Conectivitate generalizată
În primul rând este nevoie de conectivitate generalizată, de acces generalizat la internet. S-au făcut pași foarte importanți, am deschis anul școlar 2021-2022 având o conectivitate mai bună decât aveam în toamna anului 2020, dar nu suficient de bună. Nu putem spune că toți cei 3 milioane de preșcolari și elevi au acces la internet în condiții optime. De multe ori, chiar și în videoconferințele pe care le organizăm de la sediul Ministerului Educației avem probleme cu conectivitatea, viteză de transmisie, sau întreruperi, vă imaginați cât de frecvent se întâmplă, în zonele izolate din România.
-
Disponibilitatea echipamentelor
Al doilea factor este disponibilitatea echipamentelor. S-au făcut progrese foarte importante din această perspectivă. În urmă cu un an, aveam mult mai puține echipamente, acele celebre tablete disponibile pentru elevii din România. S-au făcut achiziții anul trecut de 230.000 de tablete, în urma identificării unei nevoi. (Nevoia declarată de către elevi, prin însumarea solicitărilor venite la nivelul fiecărei școli, centralizată la nivel județean și apoi la nivel național a reieșit o nevoie de 230.000 de tablete). S-au achiziționat 250.000 de tablete, după care, la o nouă interogare s-a identificat, paradoxal din punct de vedere matematic, o altă nevoie. Drept urmare, prin OUG au fost puse la dispoziție 150 milioane de euro pentru achiziția de echipamente, dintre care 100 de milioane euro pentru învățământul preuniversitar și 50 de milioane euro pentru învățământul universitar. Învățământul universitar nu a folosit întreaga sumă, ci doar 13 milioane de euro, deoarece nivelul de dezvoltare tehnologic al universităților este diferit față de mediul preuniversitar. Astfel, pentru cele 37 de milioane de euro diferență s-a încercat redirecționarea către achiziția de echipamente în mediul preuniversitar pentru elevi.
Din perspectiva disponibilității echipamentelor stăm mult mai bine, dar nu putem să spunem că stăm bine, fie și numai pentru faptul că pentru învățământul liceal, opinia mea este că tabletele sunt inadecvate, în învățământul liceal este nevoie de laptopuri. Am achiziționat 60 de mii de laptopuri prin programul Ministerului Educației Romania Secondary Education. Sunt pași importanți dar nu sunt suficienți, în concluzie, nu avem nici conectivitate generalizată, nu putem spune nici că avem disponibilitate de echipamente.
3. Conținut digital.
Conținut digital nu avem pentru toate disciplinele, este în curs de contractare proiectul ”Biblioteca virtuală”, care ne va ajuta foarte mult din perspectiva conținutului digital, dar în acest moment nu avem îndeplinită nici această condiție. Sunt foarte puține acele discipline care au conținut digital, care diferă mult de cel clasic.
4. Disponibilitatea cadrelor didactice
Disponibilitatea cadrelor didactice formate pentru predarea online. Am făcut și aici progrese, avem câteva zeci de mii de cadre didactice, dar în raport cu 200.000 de cadre didactice, mai e mult de făcut. Predarea online diferă major față de predarea clasică.
5. Platforme dedicate evaluării online
Nu avem platforme dedicate evaluării online. Evaluarea online, evaluarea în general, este punctul final al oricărui proces didactic, iar noi nu avem aceste platforme dedicate și securizate, pe cale de consecință ce s-a întâmplat? Dacă spre exemplu, în urmă cu un an, cu doi, cu trei, procentul elevilor care aveau medii peste 8,50 era 10%, la finalul anului școlar 2020-2021 avem peste 50%. Dacă cineva ne poate convinge că învățământul din România, stă atât de bine încât peste 50% din elevi, merită, folosesc o repetiție intenționat, merită să aibă burse de merit, înseamnă că nu mai avem mare lucru în sistemul de educație din România, pentru că stăm foarte bine. Aceasta a fost consecința lipsei platformei dedicate evaluării, niciodată nu am putut avea garanția că acela care răspunde în spatele ecranului la întrebările din evaluare este într-adevăr, persoana care trebuie să răspundă, elevul sau studentul și nu este un profesor, un părinte, un frate mai mare sau oricine altcineva.
Atâta vreme cât nu avem conectivitate generalizată, disponibilitatea echipamentelor pentru absolut toți elevii și studenții din România, cât nu avem conținut digital pentru toate disciplinele, cât nu avem toți profesorii formați pentru predarea online, cât nu avem platforme dedicate de evaluare, este de preferat, de dorit în mod clar prezența fizică în școli și universități, și trebuie făcute toate eforturile pentru ca școlile într-adevăr să se închidă ultimele și să se deschidă primele.
În același timp, însă, facem toate eforturile pentru îndeplinirea acestor condiții. În PNRR avem 3,6 miliarde de euro sub tutela România Educată și sunt resurse financiare disponibile pentru educație și în alte programe. Este o adevărată provocare să poți să folosești eficient aceste resurse pe aceste 5 direcții. Digitalizarea educației are mult peste 1 miliard de euro din cei 3,6 miliarde de euro.
O altă prioritate este învățământul dual
Avem 330 milioane de euro doar pentru realizarea a cel puțin 10 campusuri de învățământ dual prin parteneriate între școală, universitate și cel mai important, agentul economic. Avem de asemenea, o prioritate esențială, reducerea abandonului școlar și să creștem cuantumul minim al bursei. Anul trecut, guvernul a adoptat o hotărâre de guvern prin care cuantumul minim al bursei elevilor era de 100 lei nediferențiat pe performantă, merit, ajutor social. Vrem să diferențiem și să creștem mult acest cuantum în așa fel încât să fie atractiv.
Elevii trebuie să poată primi o bursă mai mare, dar la 10 absente nemotivate pe semestru pierd bursa. În acest fel, familiile care au mai mulți copii, având un cuantum mai mare al bursei, s-ar putea sa fie interesate să susțină educația copiilor lor fie și prin intermediul acestui element, printre multe altele. Sunt măsuri care trebuie sa actioneze în sinergie pentru reducerea abandonului școlar. Avem de asemenea, ca prioritate, educația timpurie, care este o prioritate esențială.
Digitalizare
La infrastructură avem prevăzute în PNRR 10.000 de laboratoare în toate școlile românești. Este nevoie de achiziție de echipamente care vor susține digitalizarea, care vor susține formarea de competențe astfel încât rezultatele la testele PISA să fie îmbunătățite. E nevoie de formarea cadrelor didactice pentru a folosi aceste laboratoare care vor putea fi achiziționate prin PNRR. Rămâne o problemă cu infrastructura care să adăpostească aceste laboratoare pentru că este cel mai greu de realizat. Avem dotarea atelierelor din învățământul profesional, cu echipamente care, de asemenea, au o componentă de digitalizare extrem de importantă, dată fiind evoluția din această perspectivă, pentru ca învățământul universitar să fie suficient de atractiv trebuie să le prezentăm elevilor cele mai moderne mijloace prin care ei să înțeleagă că această formă de învățământ va fi o șansă în plus pentru angajarea lor, pentru că, în definitiv, fiecare tânăr își dorește succes atât din punct de vedere personal cât și profesional. Sunt o serie de măsuri pe care trebuie să le luăm, trebuie să avem cadru legal și aici avem o altă provocare cu implementarea proiectelor România Educată adoptat prin Memorandumul Guvernul României, dar în paralel trebuie să vedem și cum gestionăm această sumă, care este cea mai mare sumă pe care Ministerul Educației a avut-o la dispoziție de la intrarea României în Uniunea Europeană și până în prezent. E o provocare imensă, avem o slabă capacitate de absorbție, lucru care ne face să fim extrem de atenți, este vorba de constituirea unor nuclee, prin care să putem să organizăm inclusiv aceste licitații.
Avem în derulare o licitație pentru o bibliotecă virtuală, care se află în faza de contractare și avem un alt proiect pe care nu am avut capacitatea sa îl gestionam cum se cuvine, este vorba de catalogul electronic, un instrument fără de care orice dezvoltare digitală sustenabilă nu poate fi concepută. Până acum, deși contractul a fost semnat în 2019, nu s-a reușit nici măcar demararea licitației dar încheierea contractului, peste 40 milioane de euro care pe baza unei slabe capacități administrative nu a putut să fie nici măcar demarat. Este un semnal de alarmă major pentru sumele pe care le avem la dispoziție în PNRR. Lucrurile trebuie să se deruleze cu o viteza mult mai mare, pentru că acel ministru al educației care nu va reuși să valorifice această oportunitate nu va mai avea la dispoziție nici măcar scuza pe care toți miniștrii educației au avut-o până acum, ”nu am avut resurse”.
Vom descentraliza, pe baza unor caiete de sarcini foarte clar făcute, iar organizarea licitațiilor va fi cel mai probabil, la nivel județean. Același lucru se va întâmpla cu multe alte obiective din PNRR, la capitolul educație, pentru cei 3,6 miliarde de euro sub România Educată. Este nevoie de o colaborare extrem de eficientă între autoritățile centrale și autoritățile locale. Baza materială a școlilor este la autoritățile locale, care își cunosc cel mai bine specificul, realitățile diferă foarte mult de la o școală la alta, de la un județ la altul și având la dispoziție o serie de variante standardizate este necesar ca autoritățile locale să aibă libertatea de a alege variantele care li se potrivesc cel mai bine. La fel se va întâmpla și cu multe alte linii de finanțare, descentralizat spre nivel local. Iar pentru reducerea abandonului școlar este nevoie de măsuri care să acționeze într-o manieră integrată pentru reducerea acestui fenomen. Nu voi fugi niciodată de responsabilitate, doar măsurile în domeniul educației nu o să rezolve problemele sistemului de educație. Este nevoie de o colaborare foarte strânsă cu autoritățile locale, este nevoie de o clarificare a relației de sistem macro între minister, inspectorate școlare județene, autorități școlare și școală. Dacă va exista colaborare eficientă vom avea șanse să realizăm obiectivele, dacă nu vom realiza o colaborare eficientă cu autoritățile locale șansele sunt minime sau deloc.