Conceptul Smart City există de mai bine de două decenii, dar acum ne apropiem tot mai mult de acesta, devenind realitate. Este un oraș care este eficient și răspunde nevoilor cetățenilor săi. Un loc în care conectivitatea perfectă și IoT permit senzorilor să transmită date în timp real despre orice, de la nivelurile de poluare la fluxul de trafic și de la consumul de apă până la consumul de energie.
Există foarte multe cercetări în prezent care analizează conceptul Smart City și efectele negative ale noilor tehnologii media. Studiile arată că în special tinerii, cei mai mari consumatori de tehnologii inteligente, se confruntă cu mari probleme de la cele psihice la cele de relaționare cu ceilalți, sau la cele de integrare socială.
Este evident că toate tehnologiile ”smart” preiau multe din sarcinile noastre intelectuale făcându-ne mai puțin capabili de a face operații simple cum ar fi cele de adunare sau scădere, ori de memorare a unor texte scurte sau de orientare în spațiu etc.
Astăzi o casieră nu trebuie să aibă școală, trebuie să cunoască banii și să știe să dea rest. Când vor exista doar carduri, nici măcar aceste lucruri nu vor mai fi necesare. Cu toții suntem incapabili să mai memorăm mai mult de două trei numere de telefon, să mai urmărim texte, spectacole sau materiale video de mari dimensiuni, atenția noastră fiind mai greu focalizabilă pe o secvență de comunicare care are dimensiunile medii ale celor de acum două decenii.
Studiile arată că un fim video pe internet de 12 minute este considerat de internauți imens. Tinerii nu se pot concentra pe un singur subiect mai mult de 20 de minute. Timpul mediu petrecut în mediul online fără obiective precise este uriaș în cazul adolescenților.
În Europa există universități care au recurs la sisteme de bruiaj al rețelelor de telefonie mobilă. În Marea Britanie există universități care au făcut pasul cel mare și au interzis telefoanele mobile și laptopurile. Accesul la internet fiindu-le permis studenților doar în laboratoare speciale și săli de bibliotecă și doar la computerele universității.
Am putea fi îngrijorați? La urma urmei nu e chiar atât de extraordinar acest efect. Orice tehnologie care îmi oferă o facilitate îmi reduce în mod natural anumite abilități, anumite performanțe, anumite standarde.
Dacă îmi cumpăr mașină și voi merge permanent cu ea, voi face probabil mai puțină mișcare cu efecte asupra kilogramelor mele și mai general asupra sănătății. Acum treizeci de ani un om puțin educat reușea să țină minte cel puțin zece numere de telefon, alții puteau să țină minte o agendă întreagă. Astăzi majoritatea dintre noi reușim să ținem minte propriul număr și poate încă unul. Orice tehnologie care ne face viața comodă ne poate face și mai puțin abili. Există oameni care au murit în parcul Yellowstone pentru că s-au rătăcit luânduse după GPS.
Atenție! Problema a fost că odată stricat GPS-ul, s-au oprit și acolo au rămas. La prima vedere pare că tehnologiile inteligente au menirea să ne facă proști. Eu nu cred că trebuie să fim prea îngrijorați. Efectul acesta negativ a existat aproape la oricare nouă tehnologie de masă nou introdusă. El este surprins de teoria lui William Ogburn, a decalajului cultural. Aceasta spune în termeni foarte simpli că există un decalaj de cel puțin câțiva ani în internalizarea normelor legate de o tehnologie.
Adică normele tehnice se învață imediat (nu putem altfel utiliza noua tehnologie), dar cele de organizare și cele sociale (cele care integrează tehnologia in societate) se asimilează mult mai greu și de aici proasta utilizare a noilor tehnologii în faza lor de început. Așa s-a întâmplat și în cazul introducerii automobilului, a telefonului fix, a televiziunii și evident în prezent este cazul telefoniei mobile sau al internetului. Nu trebuie să ne îngrijorăm dar nu putem fi nici liniștiți. Noile tehnologii sunt extrem de utile dacă ele sunt instrumente cu care putem crește competențele noastre, calitățile noastre, dacă putem să facem mai multe lucruri și mai bine.
Altfel, ele sunt scaunul cu rotile al celui care are picioare sănătoase dar care în curând va merge mai puțin și mai prost și va deveni dependent de ceea ce nu are nevoie. O societate nu se dezvoltă niciodată pentru că oamenii au tehnologii inteligente, ci pentru că ei sunt inteligenți. Adică progresul este dat de oameni, nu de aparatele lor. Mai general, o societate fără un nivel mare de cunoaștere al membrilor săi nu poate fi niciodată una dezvoltată.
Dezvoltarea însă are nevoie totodată de democrație, iar aceasta nu există fără oameni inteligenți, deoarece democrația fără cunoaștere este doar manipulare. Orașele inteligente nu pot avea succes decât dacă comunitățile urbane sunt ale unor oameni inteligenți. Conceptul Smart City este inutilizabil dacă nu se bazează pe locuitori care să fie în continuare mai inteligenți decât mașinile. Nu mă refer la simplul aspect că trebuie să fii minim inteligent ca să utilizezi o tehnologie, ci la cu totul altceva, la faptul că ele trebuie utilizate inteligent.
Tehnologiile presupun educația utilizării lor, adică norme sociale, reguli morale, principii deontologice, ele trebuie totodată să potențeze abilitățile, nu să le înlocuiască, ele trebuie să ne facă viața mai simplă, mai curată și mai liberă. Oamenii trebuie să învețe care sunt normele sociale ale utilizării unei noi tehnologii, care sunt regulile morale, care sunt oportunitățile de valorificare prosocială a lor.
Este bine să înțelegem că orașele nu înseamnă nimic fără oameni. Dacă vizităm Atena sau Roma nu ne fascinează ruinele Partenonului sau Colosseumului care sunt niște clădiri dărâmate, deloc impresionante, ci istoria lor. Adică ele au și astăzi valoare doar datorită oamenilor care le-au construit și au trăit acolo.
