În Finlanda, numărul persoanelor fără adăpost a scăzut brusc. Motivul: Țara aplică conceptul „Locuința în primul rând”. Cei afectați de lipsa adăpostului primesc un mic apartament și consiliere – fără nicio condiție prealabilă. S-a constat astfel, că 4 din 5 persoane afectate își regăsesc drumul înapoi spre o viață stabilă. Și toate acestea sunt mai ieftine decât îngrijirea persoanelor fără adăpost.
Finlanda este singura țară din Europa în care numărul persoanelor fără adăpost este în declin. În 2008 se puteau vedea foarte multe corturi și colibe între copaci, în parcurile din Helsinki. Oamenii fără adăpost și-au construit case improvizate în mijlocul capitalei Finlandei. Nu este neglijabil nici faptul că erau expuși la condiții meteorologice dure.
Din anii 1980, guvernele finlandeze au încercat să reducă numărul persoanelor fără adăpost. În acest scop, au fost construite adăposturi pe termen scurt. Cu toate acestea, persoanele fără adăpost pe termen lung erau încă excluse.
Erau prea puține adăposturi de urgență și multe persoane afectate nu au reușit să rezolve problema lipsei de adăpost: nu și-au putut găsi locuri de muncă – fără o adresă de locuință. Și fără niciun loc de muncă, nu și-au putut găsi un apartament, ceea ce crea un cerc vicios. În plus, aceste persoane au avut probleme în a solicita beneficii sociale. Una peste alta, oamenii fără adăpost s-au trezit prinși într-o siutație fără ieșire.
Dar în 2008, guvernul finlandez a introdus o nouă politică pentru persoanele fără adăpost: a început să implementeze conceptul „Locuința în primul rând”. De atunci, numărul persoanelor afectate a scăzut brusc.
FINLANDA ȘI-A SETAT O ȚINTĂ: NIMENI NU TREBUIE SĂ TRĂIASCĂ PE STRĂZI – FIECARE CETĂȚEAN TREBUIE SĂ AIBĂ O REȘEDINȚĂ.
Și țara are succes: este singura țară din UE în care numărul persoanelor fără adăpost este în scădere.
Locuința în primul rând: modul în care fiecare primește reședința în Finlanda
ONG-urile precum „Y-Foundation” sunt cele care oferă locuințe pentru persoanele aflate în nevoie. Ei se ocupă singuri de construcție, cumpără apartamente de pe piața imobiliară privată și renovează apartamentele existente. Apartamentele au una sau doua camere. În plus, fostele adăposturi de urgență au fost transformate în apartamente pentru a oferi locuințe pe termen lung.
„A fost clar pentru toată lumea că vechiul sistem nu funcționează; avem nevoie de schimbare radicală”, spune Juha Kaakinen, directorul fundației Y.
Persoanele fără adăpost se transformă în chiriași cu un contract de închiriere. De asemenea, trebuie să plătească chirie și costuri de funcționare. Asistenții sociali, care au birouri în clădirile rezidențiale, ajută cu probleme financiare, cum ar fi cererile pentru beneficii sociale.
Juha Kaakinen este șeful Fundației Y. ONG-ul primește credite cu dobânzi reduse de la stat pentru a cumpăra locuințe. În plus, asistenții sociali care îngrijesc persoanele fără adăpost și viitorii chiriași sunt plătiți de stat.
Loteria finlandeză, în schimb, sprijină ONG-ul atunci când cumpără apartamente de pe piața imobiliară privată. Fundația Y primește și împrumuturi de la bănci. Ulterior, ONG-ul folosește veniturile din chirie pentru a rambursa împrumuturile.
„Trebuia să scăpăm de adăposturile de noapte și de hostelurile pe termen scurt pe care le mai aveam pe atunci. Au avut o istorie foarte lungă în Finlanda și toți vedeau că oamenii nu scapă de sărăcie. Nu am făcut decât să inversăm ipotezele.” (Juha Kaakinen, directorul fundației Y).
Așa funcționează conceptul „Housing First”.
Politica aplicată în Finlanda se numește „Housing First”. Acesta inversează ajutorul convențional pentru persoanele fără adăpost. Mai frecvent, se așteaptă ca cei afectați să își caute un loc de muncă și să se elibereze de problemele lor psihologice sau de dependențe. Abia atunci primesc ajutor în găsirea unei locuințe.
„Housing First”, pe de altă parte, inversează calea: persoanele fără adăpost primesc un apartament – fără nicio condiție prealabilă. Asistenții sociali îi ajută cu cererile de prestații sociale și sunt disponibili pentru consiliere în general. Într-o astfel de situație nouă, sigură, celor afectați le este mai ușor să-și găsească un loc de muncă și să aibă grijă de sănătatea lor fizică și psihică.
Rezultatul este impresionant: 4 din 5 persoane fără adăpost vor putea să-și păstreze apartamentul pentru o perioadă lungă de timp cu „Locuința în primul rând” și să ducă o viață mai stabilă.
În ultimii 10 ani, programul „Housing First” a oferit 4.600 de case în Finlanda. În timp ce în 2017 încă mai trăiau aproximativ 1.900 de oameni pe străzi, programul își propusese să reducă acest număr la mai puțin de 1.000 de persoane fără adăpost pe termen lung până în 2019 – dar erau suficiente locuri pentru ei în adăposturi de urgență, astfel încât cel puțin să nu aibă să mai dormi afară.
A oferi oamenilor apartamente este mai ieftin decât a îi lăsa pe stradă. Cu 15.000 euro per persoană mai ieftin pe an.
Crearea de locuințe pentru oameni costă bani. În ultimii 10 ani, 270 de milioane de euro au fost cheltuiți pentru construcția, cumpărarea și renovarea de locuințe în cadrul programului „Locuința în primul rând”.
Cu toate acestea, subliniază Juha Kaakinen, acesta este mult mai mic decât costul fără adăpost în sine. Pentru că atunci când oamenii se află în situații de urgență, urgențele sunt mai frecvente: agresiuni, răni, accidente.
Poliția, sistemul de asistență medicală și sistemul de justiție sunt mai des chemați să intervină – și acest lucru costă și bani. În comparație, „Housing First” este mai ieftin decât acceptarea persoanelor fără adăpost: acum, statul cheltuiește cu 15.000 de euro mai puțin pe an pe persoană fără adăpost decât înainte.
Nici un remediu miraculos, ci o rată mare de succes
Cu 4 din 5 persoane care își păstrează apartamentele, „Housing First” este eficient pe termen lung. În 20 la sută din cazuri, oamenii se mută pentru că preferă să stea cu prietenii sau rudele – sau pentru că nu reușesc să plătească chiria. Dar nici în acest caz nu sunt abandonați. Pot aplica din nou pentru un apartament și sunt sprijiniți, dacă doresc.
Desigur, nu există nicio garanție pentru succes. În special femeile fără adăpost sunt mai greu accesibile: își ascund situația de urgență mai des: locuiesc mai rar pe străzi și mai degrabă stau cu prietenii sau cunoștințele.
Kontrast.at/Kathrin Glösel/Scoop.me