Interviu – Ministrul Doina Pană despre inițiativele Smart City SUSTENABILE și DURABILE

Interviu – Ministrul Doina Pană despre inițiativele Smart City Sustenabile și Durabile

Doamnă Ministru, ne-ar interesa în primul rând, care sunt priorităţile pe care le aveţi în perspectiva mandatului pe care îl dețineți.

Doina Pană: Prioritățile pe care le am, sunt atât pentru Ape cât şi pentru Păduri, dar dacă aș prioritiza principalul motiv pentru care am revenit la conducerea ministerului sunt pădurile. În 2014 nu era un minister de sine stătător, deci eram ministru delegat în cadrul Ministerului Mediului şi mă ocupam de ape şi păduri. Atunci am demarat ceva revoluţionar, dar care nu s-a mai dezvoltat în continuare, pentru care am făcut foarte multă gălăgie care a generat şi o hotărâre CSAT în sensul acesta, şi acum pentru asta m-am întors. Mai precis, am demarat un proiect care acumulat cu alte iniţiative să genereze o dezvoltare durabilă a pădurilor României, pentru că hoţia atinsese cote alarmante, aveam deja versanţi întregi defrişaţi. Curtea de Conturi a scris în raport că sunt tăiați anual 8,8 milioane de metri cubi de lemn şi trebuia intervenit abrupt.

Atunci a apărut “Radarul Pădurilor”, de care mă bucur că la ora actuală aproape toţi românii au aflat, care înseamnă de fapt o urmărire a drumului lemnului din pădure până la destinatarul final, în timp real. A însemnat că niciun depozit, nici vamă, nici cale ferată, nici piaţă şi nimeni să nu poată primi lemn tăiat, decât legal, rezultatul așteptat fiind ca lemnul să nu mai fie tăiat, dacă nu mai au ce face cu lemnul pe care îl taie ilegal. După un an de funcţionare, în care colegul meu a demonstrat că au dispărut de pe piaţa lemnului tăiat ilegal 4 milioane de metri cubi din cei 8,8 cât spunea Curtea de Conturi. Ştiţi ce înseamnă asta? Pe înţelesul cititorilor dumneavoastră, patru milioane de arbori cu vârstă în jur de 70 ani. Am continuat apoi cu modificarea Codului Silvic. Şi acolo a fost un mare scandal, sunt convinsă că aţi auzit de el, cu firma Holzindustrie Schweighofer, cu Preşedinţia, dar e în vigoare şi am amendat şi legea contravenţiilor silvice. Cu amenzi drastice pentru tăiat lemn ilegal sau transport de lemn ilegal, cu confiscarea mijlocului de transport care transporta lemnele. Astea trei coroborate au condus ca, la ora actuală să avem sub o jumătate de milion de metri cubi , deci avem circa 400 000 de metri cubi de lemn care se taie ilegal de la 8,8 milioane, în trei ani de zile. Targetul meu, deşi poate sună utopist, este zero tăieri ilegale până finalul mandatului. Pare utopist, dar eu nu îl văd utopist.

De ce am venit? Pentru că Radarul este foarte deştept şi trebuia dezvoltat. Restul leam făcut din parlament, deci nu trebuia să vin neapărat în minister pentru asta. S-a făcut multă gălăgie, s-a hotărât ca CSAT să se dezvolte, s-au alocat bani pentru dezvoltarea lui în trei ani de zile şi nu numai a lui. Mai sunt două sisteme informatice tot de pe vremea aia, dar care sunt prea complicate, şi care, în momentul în care sunt dezvoltate vor conduce la tăieri ilegale ZERO în pădurile României.

Din nefericire, după multă gălăgie, în august anul trecut, ministerul s-a apucat să dezvolte. A încheiat un contract pe patru luni cu o firmă respectabilă, de altfel, cu care am făcut şi Radarul, dar a făcut-o prin atribuire directă, la peste 500 000 de euro , deci ilegal din start. Probabil, conştientizând acest lucru au tot venit cu solicitări suplimentare faţă de caietul de sarcini, încât să nu poată termină în 4 luni, dar lăsându-le senzaţia că vor face un act adiţional. Ceea ce nu s-a întâmplat. A venit termenul de 17 decembrie 2016 , termenul limită. N-au venit cu act adiţional, contractul a murit şi nu a rezultat un produs final.

Doina Pană: Produsul final e mai mult decât necesar şi doar aşa puteam continua, cei care veneam la conducerea ministerului, pentru că au fost alegeri între timp şi era clar că Guvernul Tehnocrat pleacă, dar numai aşa se putea continua. Au mai făcut două lucruri foarte urâte, unul dintre ele fiind o dezvoltare foarte inteligentă şi la care eu ţin foarte mult. Însemna, pe baza unor imagini satelitare, tot la două zile, să se vadă unde au dispărut arborii din pădurile României. Dar pentru că produsul nu a fost gata, nu au diferențiat între tăierile legale și cele ilegale.

Noi tăiem circa 18 milioane de metri cubi legal. Şi atunci au apărut peste şase mii de alerte ca şi cum sunt tăieri ilegale, s-a isterizat o ţară întreagă, gărzile forestiere nu au prididit să se deplaseze la faţă locului să constate, au verificat aproape 6000 dintre care 17 erau tăieri ilegale. Dacă contractul ar fi fost în vigoare, dacă exista produsul final, nu era nici o problemă pentru că le diferențiam. Introduceam în acel program ce înseamnă amenajamentele, actele de punere în valoare, autorizaţiile şi ar fi cernut, şi era foarte bine ca orcine din România să vadă în timp real de unde se taie. Dar, neexistând un produs eu nu am ce continua. Şi atunci am făcut o plângere la Parchet, am anunţat Prim-Ministrul şi am făcut o conferinţă de presă în care am anunţat toate aceste lucruri.

Am organizat conferinţa de presă pe tema Radarului, am şi filmat-o şi am pus-o pe site-ul ministerului, încât dacă ceva nu ţi-a fost clar atunci sau nu ai fost prezent sau nu ai intrat în posesia ei, să intri şi să vezi. Dar nu contează. Eu o să îmi văd de treabă în continuare. La ora actuală eu lucrez la un nou caiet de sarcini, deci e clar că voi dezvolta. Şi chiar dacă nu mai am 3 ani, cum am avut din 2015 când a fost hotărârea CSAT, până la final de 2018 când trebuia să se termine, o să termin aceste dezvoltări. În mediul online am întâlnit oameni de rea credinţă, din păcate. Pentru mine a fost un şoc foarte mare. Două ONG-uri au lansat ideea cum că eu vreau să dau drumul la tăieri ilegale, că vreau să desfiinţez toate astea. Eu sunt mama Radarului, deci nu puteam eu să opresc acest proiect. Ar fi fost total ilogic. Au mers până acolo încât au instigat populaţia să iasă în stradă, au instigat să semneze o petiţie, au adunat 300 mii de semnături de la oameni de bună credinţă care nu ştiau realitatea, decât cea deformată de dumnealor. Am ajuns la concluzia tristă că în 2014 mă luptam cu hoţii din păduri. Acum sunt foarte puţini, v-am spus la cât s-au redus. Acum mă lupt cu ONG-urile. Nu toate. Sunt şi ONG-uri care tot timpul mi-au fost alături. De exemplu WWF-ul, şi când am conceput radarul şi când am modificat codul silvic şi în permanență. Şi ei au fost prezenţi în momentul în care am făcut anunţul şi au înţeles. Şi nu numai ei au fost, au fost mai multe.

Aş vrea să fac o precizare foarte importantă pentru cititorii dumneavoastră. Dezastrul din păduri s-a încheiat în 2013. Se mai taie şi acum, dar sporadic şi puţin. Versanţii aceia întregi defrişaţi pe care îi vedem la televizor sunt imagini vechi, până în 2013 cel târziu. Din nefericire, se prezintă ca şi cum acum se întâmplă şi românii trebuie informaţi corect. Nu, acum nu se întâmplă. Aşa cum am văzut, în urmă cu 3 luni, la o televiziune când era prezentat un şir de vreo 50 de tiruri pe un drum de munte, încărcate cu lemn ca şi cum acum le transporta şi e lemn tăiat ilegal, deşi în realitate era un filmuleţ din 2013, se întâmpla în Elveţia şi era un transport legal. Mă doare că populaţia nu este informată corect. Jaful din pădurile României nu continuă. E adevărat, pădurea creşte foarte greu, imaginea este la fel de dezolantă şi acum, deşi există puieţii, deci există pădurea tânăra, dar o să o vedem în ani şi ani, şi va ajunge ce a fost abia peste 70-100 de ani, e adevărat, dar ea există.

Mai am un singur lucru de făcut, un nou statul al personalului silvic, pentru că vreau să dispară din sistem cei care nu şi-au făcut treaba. Nu au putut să dispară versanţi întregi şi să nu vadă silvicii, dar în acelaşi timp avem şi un alt inventar trist. Avem patru morţi şi peste cinci sute spitalizaţi în lupta cu mafiile din păduri. Deci există şi foarte mult personal silvic de foarte bună credinţă. Şi atunci vreau, prin acel statut, să aibă drepturile cuvenite, dar cine nu are ce caută în sistem să plece, și cine e în sistem să fie corect retribuit şi să aibă toate drepturile.

De ce este necesar un minister separat de Mediu pentru Ape şi Păduri?

Doina Pană: Vedeţi dumneavoastră, pădurile s-au tot plimbat. Au fost la Ministerul Agriculturii, pe urmă au fost la Ministerul Mediului, în 2014 a fost doar un departament în cadrul Ministerului Mediului, iar s-au întors la Mediu, acum este de sine stătător. Pădurile sunt de interes naţional, iar apele sunt de interes strategic şi există problematică multă pentru ambele. Ministerul Mediului a însemnat ceva uriaş. Acolo e şi problematica deşeurilor unde iarăşi avem o situaţie foarte grea, acolo sunt iazurile care trebuie închise pentru toate minele care s-au închis. Deci şi acolo sunt foarte mulţi „cartofi fierbinţi”. În momentul în care este un minister cu foarte mulţi „cartofi fierbinţi”, nu poţi să te ocupi foarte îndeaproape de tot. Nici apele şi nici pădurile nu pot fi trecute la „și altele”, pentru că sunt prea importante şi e benefic că este un minister de sine stătător.

Cum consideraţi că se integrează abordarea pe care o aveţi în conceptul pe care Asociaţia Română pentru Smart City îl dezvoltă?

Doina Pană: Se integrează perfect pentru că şi dumneavoastră mergeţi pe nişte programe care să însemne durabil. Tot ce fac şi eu, şi la Păduri şi la Ape, exact în ideea asta merg, de durabil. În plus, dumneavoastră mergeţi mult pe energie verde, să o cultivaţi, şi eu o susţin. Susţin ca pe lângă perdelele forestiere pe care le facem, greu, dar le facem, pe lângă un plan mare de împăduriri pe care îl avem, mi-aş dori foarte mult că în jurul tuturor marilor oraşe să existe o perdea verde. Va fi greu pentru că terenurile nu sunt ale statului. Şi în rest, cu pădurile am astfel de probleme. Noi am putea împăduri mult mai mult, dar terenurile statului sunt puţine şi românii nu prea sunt de acord, chiar dacă toate costurile le suportăm noi, ca minister. Avem şi o axă a proiectelor europene în care primesc bani timp de 12 ani, în fiecare an, deci nu numai că li se plantează, dar primesc mult mai puţin decât primesc dacă e fâneaţă. Atunci, chiar dacă e teren degradat le-au declarat fâneţe şi primesc de la APIA an de an sume foarte mari pe hectar şi românul nu are mentalitatea să lase la nepoţi. De ce pădurea nu primeşte? Pentru că se merge pe ideea că pădurea produce, dar produce peste 70-80 ani. Deci ar câştiga nepoţii, ori românii vor banii acum.

Aici avem foarte mari probleme, pentru perdelele forestiere am recurs la exproprieri, dar nu poţi lua aşa un teren care este al omului, pur şi simplu să îi spui „am hotărât că aici plantez” şi ţi-l expropriez. De asta nu împădurim cât ne-am dori şi cât am putea. Tocmai de aceea credem că este foarte importantă implicarea comunităţilor. Oamenii să conştientizeze că este vorba de moştenirea pe care o lăsăm generaţiilor viitoare. Tot pentru comunităţi am modificat codul silvic şi pentru UAT-urile care au păduri în apropierea zonelor urbane.

Am definit pădurile-parc şi pădurile instructiv-educative, în care fără restricţia aceea de trei ori suprafaţă şi de cinci ori valoarea ca să scoţi din fondul forestier, e doar unu la unu. Avem nevoie de un hectar din pădure, dau un hectar pe care să se planteze. Şi să se organizeze alei pentru biciclişti, chioşcuri de informare, locuri de promenadă, zone în care copiii să înveţe să se caţere, deci să cunoască pădurea, să o înţeleagă şi să o iubească.

Cum vedeţi România în 2020?

Doina Pană: România în anul 2020 ar însemna un program de guvernare pe care mi l-am asumat. Chiar dacă se dau lupte foarte mari ca acest lucru să nu se întâmple, există voinţa necesară încât să se întâmple şi o văd mult schimbată în bine, şi nu mă refer doar la sectorul meu, ci mă refer în general la români, pentru că asta înseamnă dezvoltare economică, înseamnă dezvoltarea agriculturii, înseamnă dezvoltarea turismului, înseamnă o dezvoltare durabilă a tot ce înseamnă mediu, păduri, ape şi toate acestea şi mult mai mulţi bani în buzunarele românilor. România anului 2020 trebuie să arate mai frumoasă decât este acum şi mai prosperă.