Smart Environment este una dintre cele 6 verticale ale unui ecosistem smart city. Problemele de ecologie urbană cunosc, în prezent, o abordare multiplă. Extinzându-se de la asigurarea “zonelor verzi“ și a unui anume peisaj urban până la dezvoltarea de utilități urbane de interes general și nu în ultimul rând a unei infrastructuri de transport urban colectiv, la nivelul secolului XXI.
Smart Environment înseamnă integrarea tuturor tehnicilor moderne de monitorizare, dispecerizare, automatizare și adaptare în timp real la solicitările sistemelor sau subsistemelor componente.
Desigur, este greu de stabilit o listă de priorități, necesar a fi în atenția edililor, dar în cele ce urmează vor fi enumerate acele obiective, considerate a fi importante, urmând ca în funcție de specificul unei localități sau alta să fie stabilite “ țintele “ fiecărei administrații locale, ca în ansamblu să se atingă acel nivel, ce corespunde cerințelor orașelor inteligente.
Printre soluțiile de smart environment din orașele inteligente, se numara monitorizarea calității aerului, optimizarea consumului de energie și electricitate, apă și urmărirea deșeurilor pot produce rezultate precum 10-15% mai puține emisii de GES, cu 30-130 de kilograme mai puține de deșeuri solide pe persoană și 25 -80 litri de apă economisită de persoană pe zi.
Simpla enumerare a aspectelor incluse în ceea ce se definește prin “ ecologie urbană“ dovedește caracterul divers și complex al problematicii:
-
utilități urbane și servicii de interes general;
-
transport colectiv și individual;
-
zone verzi și arii protejate situate în spațiul localităților;
-
lucii și jocuri de apă din zona localității;
-
gestionarea biodiversității la nivelul spațiului urban;
-
asigurarea peisajului stradal și a celui urban în ansamblu;
-
elemente de turism și agrement urban.
Desigur aspectele enumerate se afla și sub incidenta activităților socio-economice specifice ,impuse de “viața” localității, dar ele trebuie să se desfășoare într-un context, care să respecte criteriile și exigențele de mediu, impuse de legislația existentă. Pe baza rezultatelor unei astfel de analize se oferă responsabililor urbei “cele mai bune practici de mediu“ și “cele mai bune tehnici disponibile ale momentului“ prin care să se reconsidere activitățile respective pentru a obține limite superioare ale indicatorilor de performanță în viziunea aplicării conceptului dezvoltării durabile a localității în cauză.
Se apreciază că la nivelul tuturor localităților gradul de asigurare a utilităților și serviciilor publice de interes general reprezintă un indicator important pentru aprecierea nivelului de trai al populației acelei așezări și având o pondere considerabilă în asigurarea respectării exigențelor de mediu pe ansamblul așezării.
Dintre serviciile publice de interes general, preocupările edililor trebuie să se concentreze pe:
-
alimentarea cu apă potabilă;
-
canalizarea apelor uzate și a apelor pluviale;
-
asigurarea salubrității atât a spațiului public, cât și a gospodăriilor individuale sau a celor din spatiile de locuit;
-
sistemul centralizat de încălzire;
-
alimentare cu gaz metan;
-
rețeaua de iluminat public;
-
sistemul de comunicații și rețelele de cablu.
Fiecare din activitățile enumerate au un specific bine determinat, dar din punct de vedere al cerințelor de mediu sunt câteva elemente comune, care merită enuntate:
-
utilizarea celor mai bune tehnologii ale momentului, implicând și costuri rezonabile;
-
aplicarea celor mai bune practici de mediu, în vederea minimizării impactului negativ asupra mediului;
-
optimizarea consumului de resurse naturale, utilizând “tehnologii uscate“, “tehnologii curate“, în raport cu folosirea serviciului respectiv la nivel de timp și spațiu;
-
reducerea la minimum posibil a pierderilor, a generării de deșeuri, a risipei;
-
efectuarea unor analize de risc (spărturi, explozii, incendii) și a efectelor colaterale nedorite (câmpuri electromagnetice la cabluri și antene) în vederea optimizării traseelor conductelor sau cablurilor în spațiul urban;
-
aplicarea la nivelul operatorilor ce asigură derularea serviciului a sistemului de management integrat de mediu, calitate, asigurarea securității operaționale și a prevenirii riscului;
-
organizarea, dotarea și instruirea populației și a unor instituții abilitate pentru acțiune în caz de urgențe sau crize ambientale (cutremure, erupții, incendii spontane, inundații, secete, alunecări de teren etc.), care pot afecta parțial sau total anumite localități, implicând și afectarea rețelelor de transport și distribuție, în vederea reducerii la minimum a pierderilor materiale sau umane și asigurarea prin mijloace temporare a unui minim de serviciu pentru populația afectată;
-
educarea, informarea, sensibilizarea populației, prin diferite forme, pentru folosirea sau accesarea serviciilor respective în mod rațional.
Se vor detalia unele elemente specifice problematicii apei la nivelul localitățiilor. Infrastructura apei în localități, în condițiile localităților inteligente, se impune a fi abordată și într-o altă viziune. Efectele schimbărilor climatice se manifestă prin excese meteo și climatologice. Ploi de mare intensitate, cu debite care depășesc cu mult capacitatea de transport a canalizărilor pun în discuție conceptul de risc asumat și a modelului în care trebuie regândită hidrologia urbană. Aceasta este o parte a problemei.
O altă parte a problemei constă în situația deficitului de apă. Orașele vor suferi de “sete”, alimentarea cu apă nu va acoperi toate solicitările, se vor forța resursele subterane, canalizarea – epurarea va funcționa în condiții necorespunzătoare. În aceste condiții regândirea hidrologiei urbane impune o adaptare la astfel de situații extreme, care au căpătat o frecvență semnificativă.
Măsuri, acțiuni, investiți, care să se înscrie într-o strategie Smart Environment pe termen lung vor avea în vedere:
-
punerea în evidență de noi surse de apă, la care să se apeleze în situații critice, în special în zonele rurale;
-
înmagazinarea apelor meteorice în exces și evacuarea acestora sub control, cu pagube minime;
-
amenajări în bazinul hidrografic din care face parte localitatea care să ofere un management tehnico-economic optim al apelor în diferite situații, acoperind cerințele tuturor consumatorilor.
Aici începem să vorbim de o altă componentă importantă a politicilor de mediu: ingineria mediului. Se poate afirma că Ingineria Mediului este „brațul„ tehnic al ecologiei. Față de problemele legate de ecologie, ingineria mediului vine să dea raspunsuri privind tehnici și tehnologii „curate„ propuneri de echipamente, instalații, utilaje, aparatură care să reducă consumurile de materii prime, să reducă emisiile și deversările de poluanți în mediu etc .
Astfel ingineria mediului deschide drumul „economiei verzi„ și nu în ultimul rând a „economiei circulare„ Înlocuirea treptată a „economiei lineare„ bazată pe lanțul: materii prime – tehnologie – produs – consum – deșeu – depozitare cu economia circulară bazată pe fluxul: materii prime – tehnologie – produs – consum – reciclare / reutilizare / refolosire.
O astfel de politică va asigura:
-
consum optim de resurse și materii prime
-
reducerea impactului asupra mediului
-
dezvoltarea unei noi filozofii privind consumismul.