Interviu Cristian David, Președintele Institutului pentru Libertate și Democrație
Orașe și comunități sigure
SCM: Siguranța orașelor și a comunităților este un concept care a căpătat în ultima perioadă valențe noi sau el a fost întotdeauna la fel de prezent în preocupările oamenilor?
Conceptul de viață comunitară sigură nu este nicidecum unul nou, el pornește de la apariția primelor forme de viață colectivă, când protejarea vieții și a bunurilor în fața agresiunilor sau invaziilor era principala prioritate. Construcțiile fortificate au condus la apariția și dezvoltarea cetăților care, vizate ca principale ținte de cucerire, au jucat rolulul istoric al redutelor de apărare a comunităților etnice sau religioase. Războaiele moderne s-au purtat cu predilecție pe câmpurile de lupta, orașele rămânând mai degrabă ultimul bastion al declarării formale și simbolice a victoriei.
Mereu prezentă în avangarda evoluției și progresului societății, preocuparea pentru dezvoltarea sistemelor și tehnicilor de luptă a asigurat avantajul puterii celui care a deținut cele mai avansate arme. Această paradigmă a rămas neschimbată de-a lungul istoriei, iar evoluția tehnologiei nu a făcut altceva decât să aducă la un nivel de sofisticare nemaintalnit arsenalul armelor și mijloacelor de luptă, într-o complexă interdependență între capabilitățile militare și sistemele de comunicare.
SCM: În noul context al războiului din Ucraina, ce modificări a suferit conceptul de safe cities, mai putem vorbi despre orașe și comunități sigure în condițiile în care orașele, iată, au devenit teatre de război?
Dacă până în urmă cu câteva luni ideea de orașe sigure era abordată, în principal, vizând menținerea unui climat de ordine și siguranță publică și de asigurare a securității individuale, declanșarea războiului din Ucraina ne-a adus brusc în fața unei noi realități, aceea că orașele pot deveni veritabile teatre de război. Această perspectivă, mult mai dură și mai intensă, ne lansează o nouă provocare, aceea de a privi elementele de securitate comunitară ca parte integrantă în ansamblul structurilor care compun sistemul de securitate națională.
SCM: Ce transformări suferă în acest context noțiunea de Cyber City?
Comunitatea umană a avut dintotdeauna nevoie de securitate și confort, evoluția a fost una organică, naturală. Doar acele orașe care oferă indivizilor certitudinea siguranței și confortului îndeplinesc premisele pentru dezvoltarea durabilă. Fără existența unui climat general de ordine și siguranță publică, nu putem să privim spre o perspectivă de dezvoltare comunitară.
Pe fondul acestei noi realități, conceptul de securitate cibernetică dobândește un rol din ce în ce mai important. Cyber poate fi definit în acest context și ca o nouă frontieră a securității. Nu ne putem limita aici doar la componenta de tehnologie, aceasta fiind doar un instrument, evidența fiind că ceea ce a făcut comunitățile să evolueze, să se transforme, a fost nevoia primară de securitate. Bineînțeles, riscul de securitate crește concomitent cu tehnologia: acum 30 de ani nu exista riscul de a ne fi furate datele, spre exemplu. De aceea trebuie să urmărim cum a evoluat conceptul de securitate la nivel individual, comunitar sau al orașelor. Există această dualitate dată de evoluție: ea aduce garanții suplimentare, dar, pe anumite compartimente, de nișă, aduce și riscuri noi.
Noțiunea de cyber city vine în susținerea dezvoltării și transformării digitale a orașelor. Este mai degrabă vorba despre un sistem neuronal urban, a cărui complexitate crește în funcție de gradul de interoperabilitate al rețelelor componente. Infrastructura de utilități și servicii publice, sistemele financiar-bancare, rețelele comerciale sunt doar câteva exemple generice ale elementelor care intră în componența acestei rețele cibernetice urbane. În contextul geopolitic actual trebuie analizat cum funcționează acest sistem neuronal în condiții critice, de criză, de război, concentrându-se în mod deosebit asupra obiectivului primordial, acela de a proteja viața, integritatea fizică a oamenilor. Un oraș pus sub asediu, așa cum vedem în prezent în Ucraina, folosește ca un veritabil scut această infrastructură cibernetică menită să îl protejeze și să fie unul dintre instrumentele principale de apărare în fața atacurilor hibride, care sunt astăzi parte a războiului modern.
Războiul cibernetic și informațional nu are frontiere, orașele putând deveni, peste noapte, actori în prima linie a frontului. Războiul nu se mai duce în afara sau la marginea orașelor, ci în interiorul lor, iar astăzi apărarea cetății este în tot mai mare măsură cibernetică. Vedem în Ucraina, în cazul cel mai grav, acela al unui conflict militar direct, cum unul dintre instrumentele de apărare îl constituie asigurarea unei infrastructuri de telecomunicații care a permis continuarea comunicării, cu rol de rezistență activă. Cu cât această infrastructură cibernetică va fi mai performantă, cu cât va permite mai bine și în timp real interoperabilitatea între bazele de date și structurile de monitorizare, gradul de protecție va spori, nivelul de siguranță a cetățeanului și capacitatea de reacție a autorităților în cazul unor situații critice vor crește.